regio UE GR MDRAP sdp fonduri_ue
Search

Obiceiuri legate de moarte

Moartea reprezintă odinhă în concepția generală. Pe cei rămași în viață trebuie să îi consoleze gândul că cei dispăruți se odihnesc și că îi vor întâlni pe lumea cealaltă. Compasiunea față de cei îndoliați se exprimă prin următoarele: Sincere condoleanțe, Dumnezeu să îl odihnească.

Înmormântările de demult sunt în multe privințe diferite de cele de azi. După moartea cuiva se trag clopotele, pentru ca satul să știe că a murit cineva. Trupul celui mort este spălat de către un aparținător, îmbrăcat în haine negre, iar pe capul bărbaților de pune pălărie neagră. Ochii decedatului se închid, i se leagă bărbia și picioarele. În sicriu se pune o pernă sub capul mortului iar pe burtă un prosop.

Priveghiul durează două nopți. Participanții la priveghi sunt serviți cu cozonac și pălincă. La priveghi, lângă sicriu stau rudeniile apropiate, cantorul și bărbații care cântă. În a treia zi are loc înmormântarea. Cu o oră înainte de înmormântare se trag clopotele de patru ori.

În fața alaiului merge preotul și cantorul, urmați de bărbați, cei care poartă coroanele, cei care poartă steagurile, sicriul, familia îndoliată, și la sfârșit femeile. După ce l-au condus pe cel trecut în neființă pe ultimul drum spre cimitir, oamenii sunt serviți cu cozonac, pălincă la poarta cimitirului, și sunt invitați la pomana oferită în cinstea mortului.

Doliul nu are pentru toți aceeași durată, dar de obicei se ține un an. Memoria răposatului este păstrată de piatra funerară, ridicată după înmormântare. Pe aceasta se inscripționează numele decedatului precum și data nașterii și a morții sale, precum și numele celui care îi poartă vie amintirea. De cele mai multe ori inscripția începe astfel: Aici odihnește și se termină astfel: Odihnească-se în pace. Pe unele piete funerare putem vedea și poze ale răposatului. În sat se crede că nu e bine să rupi florile crescute pe mormânt.