regio UE GR MDRAP sdp fonduri_ue
Search

Obiceiuri traditionale casnice

Fierberea dulceţii

În trecut la fel ca și azi fierberea dulceții era una dintre favorite. Gospodina pune în fiecare an din fructele verii câteva borcane pentru iarnă.

Potrivit obiceiului țărănesc, mai demult dulceața se punea fără zahăr, cea mai populară fiind magiumul de prune.

Gospodinele scoteau sâmburii prunelor, de multe ori adunate în forma unei clăci, întrucât mereu se fierbeau cantități mari. Fructele fără sâmburi erau puse într-un vas mare deasupra căldării sub care se făcea un foc domol. Gospodina se apucă de fierberea dulceții dimineața devreme, deoarece aceasta poate dura toată ziua și presupune amestecarea continuă a preparatului. Dulceața de prune era fiartă moale. Mai demult dulceața era ținută după fierbere în vase de lut, astăzi fiind păstrată în vase de sticlă.

Fierberea dulceţii

Conservarea cărnii

În zona Târnavei Mici, modul de conservare a cărnii cunoscut și azi este afumarea, care face parte din procesul de după tăierea porcului. Locul de afumare este podul, dar există și afumătorii construite separat special în acest scop. Produsele astfel afumate (cârnaț, carne, cartaboș) au o aromă deosebit de gustoasă.

Modul nou de conservare a cărnii este prăjirea. Carnea gătită, prăjită este pusă într-un vas mare, peste care se toarnă untură topită. Untura nu permite aerului să ajungă la carne, care poate fi astfel fi consumată mult timp.Conservarea cărnii

 

Coacerea pâinii

Și astăzi în multe grădini se mai poate vedea cuptorul tradițional. Una din cele mai importante întrebuințări ale acestuia era coacerea pâinii. În prezent gospodinele nu mai coc pâine de casă, dar cu toate acestea păstrează cuptorul. Era folosit de asemenea și în coacerea cozonacului, pentru că astfel acesta avea un gust mai bun.

Cea mai simplă variantă a cuptorului în formă de căpiță este cuptorul tencuit realizat pe schelet de pari și răchită. Cuptoarele specifice zonei sunt făcute din chirpici și cărămidă.

Cele mai multe bătrâne ale satului știu să coacă pâine și astăzi. Pregătirea pâinii este un proces complicat. Calitatea pâinii este dată în primul rând de compoziția făinii, apoi de drojdie, dospire, etc. Pâinea coaptă este lovită, pentru ca partea arsă să cadă jos. 5-6 pâini, de câte 5 kg, se coceau deodată, din care o familie medie se hrănea timp de două săptămâni.Coacerea pâinii

Fierberea săpunului de casă

Săpunul de casă se fierbea în căldarea specială în acest scop. În primul rând se puneau 6 litri de apă, de preferat apă de ploaie sau de pârâu, dar se folosea și apă din fântână. Apoi se adăugau seurile cu slănina rămase de la tăierea porcului, leșie și la final sare. Timpul de fierbere este de aproximativ 3 ore.

După ce săpunul începe să se separe de soluția alcalină, căldarea se ia de pe foc și se lasă la răcit. După ce începe să se răcească, se pune cu o lingură strecurătoare într-o cutie pe o cârpă udă. A doua zi, după ce se usucă, se taie și se pune la uscat în continuare.

Și astăzi se folosește săpunul preparat astfel, în special pentru spălarea de vară covorului, femeile mai în vârstă utilizându-l și pentru spălarea hainelor sau a părului.

Fierberea săpunului de casă

Confecționarea porților secuiești 

În zona Târnavei Mici există o tradiție în sculptarea porților secuiești. Aceste porți sunt realizate și decorate într-o varietate bogată.

Materialul de bază al porților este lemnul de stejar, care este destul de greu de prelucrat. Formele sculpate pe poartă pot fi de mai multe feluri, în funcție de gusturi: lalele, garofițe, trandafiri, struguri. Aceste forme aduc un plus de frumusețe porților, sculptate cu mare grijă de mâini iscusite cu ajutorul uneltelor adecvate: topor, rindea și diferite tipuri de dalte.

De obicei pe ușa mică a porții se sculptează și o inscripție, care poate să aibă mai multe semnificații:

-        Numele sculptorului și data realizării;

-        Pace celui care intră, sănătate celor care pleacă;

-        Realizată cu ajutorul lui Dumnezeu – numele sculptorului.

Aceste porți se pot și vopsi, dar de obicei se lăcuiesc, pentru a-și păstra culoarea originală. Pentru realizarea porților secuiești este nevoie de două mâini puternice și multă răbdare.Confecţionare porţi secuieşti