regio UE GR MDRAP sdp fonduri_ue
Search

Castelul Degenfeld de la Cuci

În secolele  XVI-XVII, Pekri Lorincz, faimosul conducător curut, avea un castel

strălucitor în sat, a cărui rămășite le-a folosit familia baronului  Schomburg Degenfeld, pentru înălțarea noului edificiu.

Atestat documentar din secolul al XIX-lea, castelul este construit în stil clasic şi poartă amprenta lui Degenfeld Lajos care a renovat vechiul conac ridicat de către antecesorul său, Schomburg Degenfeld, căruia i se datorează, rămăşiţele parcului dendrologic ce a fost mândria zonei în trecut prin speciile rare pe care le-a naturalizat aici – salcâmul japonez, spre exemplu.  Dupa nationalizare, cladirea a gazduit birourile municipale (în plus, conform altor surse, exista încă centre veterinare si medicale, o biblioteca si unitati agricole). Condițiile fizice ale castelului sunt în continuă deteriorare, dar spațiile din interior pot fi utilizabile.

O poartă de fier cu vopseaua cândva albastră, acum scorojită, uitată deschisă, ne invită să pătrundem pe domeniul Degenfeld.Descoperim castelul nobiliar, vopsit în portocaliu, de fapt două clădiri laterale, simetrice, ce mărginesc edificiul central al castelului, după ce străbatem aleea principală, cu arbori seculari, atinşi de boală, şi amintirea unui gard viu. Acum, asemenea parcului ce aminteşte de gloria de altădată, castelul e doar umbra fostei reşedinţe a familiei Degenfeld, una ce nu impresionează neapărat prin grandoare, deşi a fost considerată o bijuterie arhitectonică atunci când a fost edificată. Pe frontispiciu se mai zăreşte şters de vreme blazonul familiei. Camerele, unele hexagonale, scările şi zidurile cariate poartă cu stoicism urmele delăsării ce i-au fost date clădirii să le trăiască. Acum, castelul e locuit doar în partea din spate, unde o familie de chiriaşi şi-a încropit o mică gospodărie lângă turnul de cărămidă, ce asigura pe vremea nobililor alimentarea cu apă a conacului direct din râul Mureş ce trece prin apropiere. În interior descoperim orarul fostei circumscripţii sanitar-veterinare, mărturie a întrebuinţărilor care i-au fost date clădirii după naţionalizare